Poate un nou inceput

E amuzant cat de repede se scurge timpul! Ma simt deja mare si nu stiu cat de mult imi doresc asta. Simt cum cad pe zi ce trece; luni, marti, miercuri, joi, vineri , sambata, duminica nu au nimic special...Cazatura mea e din ce in ce mai grava. Dar totusi ,poate ca prin aceste cazaturi traiesc si zambesc...poate ca fara ele eram un mare nimic...Poate ca viata e mai frumoasa cu cat timpul fuge printre noi. Nu stiu! Stiu doar ca ma confrunt cu problemele unui simplu adolescent...E stupid! mereu m am considerat altfel, dar se pare ca nu sunt! Stiu doar ca sunt speciala si nu zik asta ,pentru a va demonstra ca am o parere extraordinara despre mine, numai ca styu ca sunt speciala si styu ca persoanele ce inconjoara universul sunt si ele...speciale...poate mai speciale decat sunt eu....\
Caut ceva, numai ca nu stiu exact ce si unde ....cred ca ma caut pe mine sau caut copilul ce traieste permanent in mine...Mi amintesc cu drag povestile bunicii pe care mi le rostea in fiecare seara ..era una despre o fetita careia i se spunea Murdarici...imi placea enorm demult si mereu cand bunica imi spunea povestea, imi zikeam in gand :"N am sa ajung ca MurdARICI"...Dupa cum zikeam...e amuzant, nu? Copilul asta e inca aici langa mine..simt asta..Ma completeaza...numai ca nu o sa mai pot niciodata sa mai privesc lumea prin ochii lui...lumea aia frumoasa si roz! Niciodata!....Da asta cautam....Imi caut copilaria, ma caut pe mine!
Nu inteleg de ce cand esti "mare" faci toate prostiile posibile si incerci de cele mai multe ori sa experimentezi absolut tot ce e nou..Nu pot intelege! CREDE MA! Nu pot...poate ca partea buna din mine se stinge si ea o data cu stingerea mea...si da..poate ca partea rea din mine domina si va domina tot restul vietii..Dar totusi sa fi adolescent este si asta ceva special. E o avansare a ta!...numai ca esti altfel, pana si zambetul iti este diferit....si nuj dak ma credeti dar cred ca ma bucur ca fac 17 ani...Nu e genul meu sa scriu in felul acesta , nu e genul meu sa vb despre pers mea...numai ca akm stare de melancolie ma cuprinde..se plimba precum un mercur in corpul meu...si parca ar vrea sa explodeze...
Tu? TU ce faci?..te cautam si pe tine si cred ca te-am gasit, dar nu in intregime.Simt ceva ce nu are nicio legatura cu mine...Sunt altfel...nICI n ai idee cat demult te am cautat si nici nu imi trecea prin cap ca esti asa aproape de mine....dar stiti cum se spune..."atat de aproape si totusi atat de departe"...nu vroiam ca situatie sa fie asa...dar nu am ce sa fac....chiar nu am ce sa fac...Imi pare rau! de fapt nici nu styu cat de rau imi pare...Mi e sete si nu intotdeauna aceasta necesitate este stinsa de apa pura...uneori "Tu" esti solutia...
E 1 noaptea si eu in loc sa fiu in pat stau si scriu in acest blog fel de fel de aiureli..pe care numai eu le inteleg...Sunt lucruri pe care nu toti le pot intelege...poate si din cauza ca nu am fost eu destul de clara...Sunt lucruri ce ma fac sa tremur numai ce ma gandesc la el...Sunt lucruri ce ma fac sa zambesc si sa urlu in acelasi timp...Lucruri ce fac parte din viata mea..si fara de care existenta mea ar fi fost inutila...Insa nu pot trage inca o concluzie...


E amuzant, nu?