pentru ca...

Stiu ca esti mereu alaturi de mine atunci cand te strig cu gandul...dar stiu de asemenea ca niciodata nu o sa te mai pot atinge, nu o sa te mai pot vedea...Mi au ramas doar fotografiile si amintirile ascunse cu tine .
Si sunt momente, la fel ca si aceasta, cand stau si mi amintesc de tine si simt ca ma evapor cu totul....dar ma bucur ca sunt astfel de momente...pt ca prin ele iti simt prezenta... si este puternica, ca intotdeauna !

Nu am sa te uit niciodata !

Divizia de Film

"Divizia de Film a luat pentru prima dată contact cu lumea pe 6 mai 2011.

Prin acest proiect dorim să aducem în rândurile noastre tineri pasionați ai filmului și să le oferim posibilitatea să învețe, să lucreze și să evolueze alături de noi.

Activitățile noastre se concretizează în workshop-urile și în evenimentele interactive pe care le organizăm.

Workshop-urile sunt susținute de coordonatorii departamentelor artistice (regie, actorie, imagine, scenografie) și au scopul de șlefui sfera de cunoștințe a membrilor și de a-i pregăti pentru filmări și evenimente.

În programul acestor evenimente plasăm în lumina proiectorului conceptul de Cinema Interactiv - de unde și specificul interactiv al evenimentelor.

Nu suntem o școală de film și nici nu ne dorim să fim una. Informația nu este transmisă prin predare, ci prin schimb de experiență. " Mircea Ibadof


Divizia de Film are si pagina de facebook :D -> http://www.facebook.com/pages/Divizia-de-Film/105524412870136?sk=wall


Daca doriti mai multe detalii si vreti sa faceti si voi parte din aceasta superba DIVIZIE, puteti sa mi trimiti si mie un mail pe adresa laura.hristache@yahoo.com

Vid

Am sa incep cu "Iata cum ne privim si nu avem ce sa ne spunem."
Tacerea este ceva firesc, dar dureros.
Doua scaune fata in fata, o masuta intre noi, ne atingem din priviri, fara sa graim un singur cuvant. Suntem asa de lasi , incat schitam doar un zambet inocent pe buze. Atat! Nimic mai mult . Isi ridica o mana pe masa...Asteapta ! Nimic. Renunta ! Se uita la mine pt ultima data si isi intoarce privirea lateral. Acum se uita pe geam . Incearca sa creeze cu mintea povesti si situatii, incearca sa picteze cu mintea un tablou perfect. Ofteaza, dar tacerea asta dureroasa tot continua.
Imi musc buzele, nu pare a fi un gest potrivit. Bag mana in buzunar, nu gasesc nimic. Intreb : Auzi ?
Se uita la mine, dar nu mi raspunde.
M am prabusit .

De ce?

De ce imi pun atatea intrebari?
De ce atunci cand totul este verde, eu vad gri?
De ce zambesc fals?
De ce ai plecat?
De ce ma prefac ca sunt fericita exact atunci cand nu am nici cea mai vaga idee ce este fericirea?
De ce nu am un pian?
De ce ma simt singura atunci cand sunt inconjurata de 10 persoane ?
De ce ma simt implinita atunci cand suntem noi?
De ce devin sarcastica?
De ce nu sunt si eu ca ceilalti?
De ce nu mi pot implini ACUM visele?
De ce nimeni nu ma felicita?
De ce ea tipa la mine, atunci cand eu ii vorbesc calm?
De ce gandirea mea nu are limite?
De ce ascult o melodie trista?
De ce adevaratii artisti mor asa de tineri?
De ce nu am bani sa merg la teatru?
De ce am stat toata vacanta in acest oras infect ?
De ce imi este asa dor sa fiu ingropata in nisip?
De ce sa nu stau o zi intreaga in Cinemateca ?
De ce nu pot sa scriu poezii?
De ce m ati uitat ma?
De ce telefonul suna mereu atunci cand nu trebuie?
De ce stau si scriu aceste intrebari banale ?

Oricum nu este nimeni interesat de ele.

Comentarii

"Adevarul este ca oamenii fug de fericire, nu o cauta. De cate ori intalnesc fericirea, fug de ea sau o rateaza, fac orice din ea numai sa se transforme in altceva ..." [ Mircea Eliade - "Intoarcerea din rai" ]

Stiti ce cred eu ? Ca sunteti, suntem atat de fericiti, atat de fericiti incat ajungem sa fim absorbiti de melancolie. Astfel ne saturam sa fim mereu cu zambetul pe buze, devenim monotoni. Fugim de fericire din cauza ca suntem prea coplesiti de ea. O alungam , dar dupa o vrem inapoi, numai ca suntem prea lenesi ca s o mai cautam. Si dupa ce ne luam adio traim in vidul pe care l am creat.
Oare de ce suntem atat de lasi si nu incercam sa eliminam obstacolele care stau in dreptul fericirii?

N am titlu

Ma intreb cum Dumnezeu am ajuns aici, ce caut si unde doresc sa ajung. E o dezordine in capul meu, mainile imi tremura, ochii se inchid de oboseala, stomacul imi ofera senzatii insuportabile.

Shhhhh....Auzi zgomotul? Paharul aluneca dupa masa, se roteste in aer si aterizeaza pe gresie. S a dus? Nu . S a eliberat.

N am avut grija de el, de mine, de noi, iar de voi prea putin imi pasa.

For Your Precious Love

Search Video Codes

Petrecere RoBlogFest 2011

mai sunt 272 de locuri ! Haide si noi, ca doar vine OCS.ul !

Pentru inscriere si informatii accesati http://roblogfest.ro/Editia-2011/Petrecere/
Deci, ne vedem acolo?

Undeva intre lucruri si praf

"Un sfert din viata il pierdem facand legaturi: tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa i dam drumul vietii asa cum ne vine exact !"

Da.
Omul, inca de la o varsta frageda tinde spre necunoscut. El incearca sa patrunda in necunoscut si face sacrificii pentru a-i intelege esenta si continutul.
Omul face legaturi intre idei, intre exterior si interior si intre fluturi. Fluturele iti picteaza viata, aduce culoare in ea si de asemenea, schimbare.Datorita lui, toate schimbarile vor avea efect pozitiv. Fluturele experimenteaza viata prin zbor si culoare si profita de ea din plin , intrucat si el duce o viata scurta, ca si noi muritorii, chiar mai scurta de atat. La un moment dat, praful se asterne pe intreaga viata, iar noi nu vom mai putea reusi sa-l dam la o parte. Devenim neputinciosi, iar atunci gresim cel mai mult, prin faptul ca regretam tot ceea ce am facut in viata, ci nu ceea ce nu am reusit sa facem, iar aceasta gandire este total gresita .
Dupa o lunga perioada de viata realizam ca aceasta calatorie spre necunoscut este in zadar.Obosim, trupul ne cedeaza si realizam ca tot ceea ce am cladit pana acum este in zadar. In viata ne confruntam cu tot felul de alegeri si probleme existentiale sau..probleme existentiale si alegeri. Realul devine ireal si viceversa si ajungem intr un moment in care nu ne mai intereseaza de noi, de ideal.., cand totul ni se pare un nimic. Dar, de fapt aceste nimicuri alcatuiesc absolutul. Astfel orice alegere facuta este proasta , dar in acelasi timp ideala...sau..un nimic.
Asa ca, ar trebui sa ne lasam purtati de val si sa plutim pe mare. "Trebuie sa -i dam drumul vietii asa cum ne vine exact" ! Trebuie sa mergem in directia spre care ne indruma viata insasi, fara niciun fel de regrete si in niciun caz nu ar trebui sa ne gandim la urmarile alegerilor noastre, pentru ca astfel s-ar spulbera intreaga vraja.

hai sa spunem lucrurilor pe nume !

Te trezesti dimineata si primul lucru pe care il faci este acela de a te gandi cum va decurge ziua respectiva. Si te inrebi : "cum ar fi sa..?", "ce ar fi daca..", "oare?"," dar a zis ca..", "ce ma intereseaza pe mine? ", "mi ar placea sa..." si lista poate continua.
Esti oarecum cu capul in nori, te comporti ciudat, chiar daca nu accepti asta. Nu se intampla des, dar sunt cateva momente cand ti se intampla...si atunci tremuri, tremuri si te infiori, dar totusi senzatia este una placuta si nu ai cum sa negi asta !
Iti continui ziua linistit/a , pana cand ii rostesti numele. Mai intai o faci in gand si dupa incerci cu voce tare. Este de necontrolat...20 de ochi te urmaresc cu atentie, dar tu, tu te opresti si nu mai zici nimic...pentru ca probabil nu mai ai ce..si acum se formeaza un gol in stomac.
...
Ajungi acasa, te descalti si mergi rapid spre laptop/pc, il pornesti si imediat te conectezi la internet: sign in on Yahoo Messenger ..si astepti..
Da! este aici!...si de la o conversatie care incepe cu "ce faci?" se ajunge la o inlatuire de replici banale, fara niciun sens si fara nicio importanta, iar timpul trece nepasator pe langa tine . Uneori se face tarziu si ai vrea sa patrunzi in lumea viselor, dar ea/el e inca acolo si te mai chinui un pic. In the end, te hotarasti sa pui capat discutiei si sa dai click pe sign out...dar te opresti un pic si ii scri " noapte buna"....si astepti sa ti se raspunda si tie cu aceiasi moneda...si se pare ca primesti moneda potrivita, ceea ce te linisteste putin.
...
Va intalniti si va zambiti ! E ceva firesc ! Va plimbati sau iesiti pe undeva sau pur si simplu este o intalnire din pura coincidenta si la un moment dat se intampla ceva: o atingere subtila, o privire fixa, o soapta , o imbratisare inocenta.
Golul din stomac se umple cu zeci de mii de fluturi colorati si simti ca plutesti.
...
Si simti nevoia sa ii vorbesti zilnic, si atunci cand te va intreba ceva vei face tot posibilul sa oferi un raspuns pozitiv....si ..si acum spune mi ca nu ti place de ea/el....
Nu cred !

story

Fratele meu deja are o personalitate puternica !

1.
[Come here , you motherfucker ! ]

2.
[ What? Do you see two of me?]

3.
[I`m finishing you!]

4.
[See you in Hell , nigga!]

M.am intors

M.am intors dintr.o pauza luuuunga. Am ajuns la capat de drum. Acum , incotro? As putea sa ma intorc pe acelasi drum din nou, as putea ramane aici pentru o perioada de timp sau as putea sa incerc sa gasesc o poteca care sa ma indrume spre un alt drum .
Da ! Inca nu m-am decis ce o sa fac .
Traiesc un sentiment de fericire si implinire profund amestecat cu un gram de dezamagire a propriului eu. Iar acest sentiment este strabatut de o stare de bucurie malefica. Ceea ce poate fi chiar un lucru bun.
Sunt pregatita...sau nu! Am nevoie doar de putin sprijin si incurajare..restul vine de la sine !

Pot sa merg si mai departe de atat si ma gandeam s-o fac ! Pot calatorii pe luna....

today.

Have a nice sunday !

amintiri din epoca de aur

Mi-am permis sa pun un asemenea titlu, pentru ca sunt de parere ca se potriveste perfect cu ceea ce vreau sa va arat. Este mai degraba un mic album de familie.
Am pus mai multe poze aici : http://luluuuuuu.deviantart.com/

confesiuni (daca le pot spune asa)

Mi-am propus ca in septembrie sa dau admiterea la UNATC , la regie-film si stau acum si ma intreb de ce vreau sa dau la regie film. Ma intreb de ce nu pot si eu sa-mi aleg o facultate obisnuita, cu profil obisnuit, ASE, DREPT, s.a...Dar nu cred ca as putea face altceva inafara de regie. Ba da. Pot! Pot face actorie si jurnalistica..si..atat.
Acum ceva timp am avut ocazia sa ma intalnesc in masina cu un actor care a jucat in filmul Satra din 1975, dar la cat de distrasa sunt in ultima perioada, i-am uitat numele...George am retinut, asa ca uitandu.ma la distributie, cred ca este vorba de George Dimitriu.Sper sa nu ma insel. Am pornit o discutie din pura coincidenta, mi-a povestit pe scurt o parte din viata sa de actor. Ma simteam asa inferioara. L am ascultat cu atentie si cu admiratie. M-a intrebat de ce vreau sa dau la regie. M.am blocat. Raspunsul meu : nu stiu. Simt ca asta pot face cel mai bine. A spus ca este de ajuns sa ma cunosc pe mine, sa-mi cunosc limitele, inclinatiile. E de ajuns si mi-a urat mult noroc.
Deci..asta e atunci. Sa joci intr-un film este extraordinar, dar sa faci unul este mai mult decat extraordinar.
Maestrul Nae Caranfil a declarat ceva foarte interesant: "Pe la 7-8 ani, taica-miu m-a pus sa-mi aleg personajul preferat, cu cine as vrea sa seman in viata? Si i-am raspuns:cu Giuliano Gemma. De ce?, m-a intrebat. Si i-am raspuns:pentru ca este cel mai tare, cel mai rapid, pentru ca nu te pui cu el, pentru ca este invincibil.. Si atunci el mi-a dezvaluit ca in spate, undeva, ascuns dupa un aparat metalic complicat, se afla un personaj care poate face carpa de praf din Giuliano Gemma, il poate trage de urechi cand greseste, il poate smotrui, injura chiar, il poate pune sa ia totul de la capat. Si care nu era tatal lui. Brusc, am aflat ce vreau sa devin in viata: omul care poate face ce vrea din Giuliano Gemma."
Cred ca asta vreau sa devin si eu. Persoana care poate sa faca din actori ce vrea.
Si mai e ceva. Filmul pentru mine insemna mai mult decat cariera si pasiune..E ceva mai presus de atat...Este ceva magic. Nu poti afirma ca nu iti place deloc un film. E imposibil..In fiecare film gasesti ceva care sa-ti placa...oricat de minuscul ar fi acel ceva. Fie ca te regasesti in comportamentul unui personaj, fie ca iti place un anume actor, fie ca iti place soundtrackul, o anumita scena, vestimentatia, tot este ceva care iti atarge atentia.

Ma opresc aici.

Legaturi Bolnavicioase

"Intai iubesti la un om mirosul corpului si de abia dupa aia construiesti restul.
Si pielea mea cum miroase?
Greu.
Cum adica greu?
Mirosi asa ca o floare care nu.i nici vie, nici moarta pentru ca nu i.a mai schimbat nimeni apa de saptamani. Tu ai un miros somnoros, ca atunci cand te trezesti dimineata si ai visat prea mult."

love it.

pur şi simplu încântator...îmi place la nebunie jocul de culori si de forme..
costumele sunt de o eleganţă subtilă, dar un pic cam obraznică aş putea spune, obrznică in sensul bun al cuvântului.
În sfârşit ceva "necomercial" .
Bravo băieţi!

2011.

Şi uite aşa a mai trecut un an. Rapid, nu?
2010..un an destul de cuminte// un început de an palpitant, înconjurat de....să zicem multe "bunătaţi", multe îmbrăţişări, zâmbete şi priviri indecente; o primăvară călduroasă, cam plitisitoare, dar cu un 1 mai memorabil a la Vama Veche; o vară fierbinte, muncitoare și nu prea liniștită...o plecare la mare nu prea reuşită, o beţie ...pardon .. o ultimă beţie pe plajă și atât.....dar o noapte memorabilă in Sibiu, la Artmania, faţă în faţă cu Serj Tankian...da..Asta da !;.. şi o toamnă închisă si plină de stres...şi în final un sfârşit de an chill " în familie" .

Cam asta despre 2010.
Am aşteptări mari de la 2011..


Vă urez un an plin de bucurii...nu cel mai bun an din viaţa voastră, dar mai bun oricum decât anul care tocmai a trecut ..
La mulţi ani !