Da.
Omul, inca de la o varsta frageda tinde spre necunoscut. El incearca sa patrunda in necunoscut si face sacrificii pentru a-i intelege esenta si continutul.
Omul face legaturi intre idei, intre exterior si interior si intre fluturi. Fluturele iti picteaza viata, aduce culoare in ea si de asemenea, schimbare.Datorita lui, toate schimbarile vor avea efect pozitiv. Fluturele experimenteaza viata prin zbor si culoare si profita de ea din plin , intrucat si el duce o viata scurta, ca si noi muritorii, chiar mai scurta de atat. La un moment dat, praful se asterne pe intreaga viata, iar noi nu vom mai putea reusi sa-l dam la o parte. Devenim neputinciosi, iar atunci gresim cel mai mult, prin faptul ca regretam tot ceea ce am facut in viata, ci nu ceea ce nu am reusit sa facem, iar aceasta gandire este total gresita .
Dupa o lunga perioada de viata realizam ca aceasta calatorie spre necunoscut este in zadar.Obosim, trupul ne cedeaza si realizam ca tot ceea ce am cladit pana acum este in zadar. In viata ne confruntam cu tot felul de alegeri si probleme existentiale sau..probleme existentiale si alegeri. Realul devine ireal si viceversa si ajungem intr un moment in care nu ne mai intereseaza de noi, de ideal.., cand totul ni se pare un nimic. Dar, de fapt aceste nimicuri alcatuiesc absolutul. Astfel orice alegere facuta este proasta , dar in acelasi timp ideala...sau..un nimic.
Asa ca, ar trebui sa ne lasam purtati de val si sa plutim pe mare. "Trebuie sa -i dam drumul vietii asa cum ne vine exact" ! Trebuie sa mergem in directia spre care ne indruma viata insasi, fara niciun fel de regrete si in niciun caz nu ar trebui sa ne gandim la urmarile alegerilor noastre, pentru ca astfel s-ar spulbera intreaga vraja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu