sâmbătă, 3 septembrie 2011

Vid


Am sa incep cu "Iata cum ne privim si nu avem ce sa ne spunem."
Tacerea este ceva firesc, dar dureros.
Doua scaune fata in fata, o masuta intre noi, ne atingem din priviri, fara sa graim un singur cuvant. Suntem asa de lasi , incat schitam doar un zambet inocent pe buze. Atat! Nimic mai mult . Isi ridica o mana pe masa...Asteapta ! Nimic. Renunta ! Se uita la mine pt ultima data si isi intoarce privirea lateral. Acum se uita pe geam . Incearca sa creeze cu mintea povesti si situatii, incearca sa picteze cu mintea un tablou perfect. Ofteaza, dar tacerea asta dureroasa tot continua.
Imi musc buzele, nu pare a fi un gest potrivit. Bag mana in buzunar, nu gasesc nimic. Intreb : Auzi ?
Se uita la mine, dar nu mi raspunde.
M am prabusit .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu