Toamna Tarzie

Primul scurtmetraj realizat cu sprijinul Diviziei de Film .

asa ca de an nou

Mi-am dat seama ca acest blog chiar merita intretinut...Mi-am inchis aici in el sentimentele, parerile si aventurile mele si m-am gandit ca ar fi dragut sa continui asa.
.....

Februarie 2012...hm ...trece asa repede timpul..ma intreb oare care este de fapt scopul lui?
7 februarie 2012 : frig, al naibii de frig ! O sa incep sa-mi pictez peretii :D ; 23:48 si cred ca o sa-mi aprind iar o tigara...Altceva mai bun de facut ?
Sunt cam lenesa de fel...tot incerc de ceva zile incoace sa mi fac curat prin/pe birou si am senzatia ca nici asta seara nu o sa reusesc ..
....

Imi trec niste imagini prin cap...dar imi promit ca o sa ma eliberez de ele :)

pentru ca...

Stiu ca esti mereu alaturi de mine atunci cand te strig cu gandul...dar stiu de asemenea ca niciodata nu o sa te mai pot atinge, nu o sa te mai pot vedea...Mi au ramas doar fotografiile si amintirile ascunse cu tine .
Si sunt momente, la fel ca si aceasta, cand stau si mi amintesc de tine si simt ca ma evapor cu totul....dar ma bucur ca sunt astfel de momente...pt ca prin ele iti simt prezenta... si este puternica, ca intotdeauna !

Nu am sa te uit niciodata !

Divizia de Film

"Divizia de Film a luat pentru prima dată contact cu lumea pe 6 mai 2011.

Prin acest proiect dorim să aducem în rândurile noastre tineri pasionați ai filmului și să le oferim posibilitatea să învețe, să lucreze și să evolueze alături de noi.

Activitățile noastre se concretizează în workshop-urile și în evenimentele interactive pe care le organizăm.

Workshop-urile sunt susținute de coordonatorii departamentelor artistice (regie, actorie, imagine, scenografie) și au scopul de șlefui sfera de cunoștințe a membrilor și de a-i pregăti pentru filmări și evenimente.

În programul acestor evenimente plasăm în lumina proiectorului conceptul de Cinema Interactiv - de unde și specificul interactiv al evenimentelor.

Nu suntem o școală de film și nici nu ne dorim să fim una. Informația nu este transmisă prin predare, ci prin schimb de experiență. " Mircea Ibadof


Divizia de Film are si pagina de facebook :D -> http://www.facebook.com/pages/Divizia-de-Film/105524412870136?sk=wall


Daca doriti mai multe detalii si vreti sa faceti si voi parte din aceasta superba DIVIZIE, puteti sa mi trimiti si mie un mail pe adresa laura.hristache@yahoo.com

Vid

Am sa incep cu "Iata cum ne privim si nu avem ce sa ne spunem."
Tacerea este ceva firesc, dar dureros.
Doua scaune fata in fata, o masuta intre noi, ne atingem din priviri, fara sa graim un singur cuvant. Suntem asa de lasi , incat schitam doar un zambet inocent pe buze. Atat! Nimic mai mult . Isi ridica o mana pe masa...Asteapta ! Nimic. Renunta ! Se uita la mine pt ultima data si isi intoarce privirea lateral. Acum se uita pe geam . Incearca sa creeze cu mintea povesti si situatii, incearca sa picteze cu mintea un tablou perfect. Ofteaza, dar tacerea asta dureroasa tot continua.
Imi musc buzele, nu pare a fi un gest potrivit. Bag mana in buzunar, nu gasesc nimic. Intreb : Auzi ?
Se uita la mine, dar nu mi raspunde.
M am prabusit .

De ce?

De ce imi pun atatea intrebari?
De ce atunci cand totul este verde, eu vad gri?
De ce zambesc fals?
De ce ai plecat?
De ce ma prefac ca sunt fericita exact atunci cand nu am nici cea mai vaga idee ce este fericirea?
De ce nu am un pian?
De ce ma simt singura atunci cand sunt inconjurata de 10 persoane ?
De ce ma simt implinita atunci cand suntem noi?
De ce devin sarcastica?
De ce nu sunt si eu ca ceilalti?
De ce nu mi pot implini ACUM visele?
De ce nimeni nu ma felicita?
De ce ea tipa la mine, atunci cand eu ii vorbesc calm?
De ce gandirea mea nu are limite?
De ce ascult o melodie trista?
De ce adevaratii artisti mor asa de tineri?
De ce nu am bani sa merg la teatru?
De ce am stat toata vacanta in acest oras infect ?
De ce imi este asa dor sa fiu ingropata in nisip?
De ce sa nu stau o zi intreaga in Cinemateca ?
De ce nu pot sa scriu poezii?
De ce m ati uitat ma?
De ce telefonul suna mereu atunci cand nu trebuie?
De ce stau si scriu aceste intrebari banale ?

Oricum nu este nimeni interesat de ele.

Comentarii

"Adevarul este ca oamenii fug de fericire, nu o cauta. De cate ori intalnesc fericirea, fug de ea sau o rateaza, fac orice din ea numai sa se transforme in altceva ..." [ Mircea Eliade - "Intoarcerea din rai" ]

Stiti ce cred eu ? Ca sunteti, suntem atat de fericiti, atat de fericiti incat ajungem sa fim absorbiti de melancolie. Astfel ne saturam sa fim mereu cu zambetul pe buze, devenim monotoni. Fugim de fericire din cauza ca suntem prea coplesiti de ea. O alungam , dar dupa o vrem inapoi, numai ca suntem prea lenesi ca s o mai cautam. Si dupa ce ne luam adio traim in vidul pe care l am creat.
Oare de ce suntem atat de lasi si nu incercam sa eliminam obstacolele care stau in dreptul fericirii?